00:00:00
19 Apr

Austine lu scarpare

Na vota, stava chjine de vita
corse Regina Margherita.
La tromba de Papaline,
de zia monneche, lu manduline.
Aunita che l’aute , Necola lu varevère,
Nardine lu sarte, Franciscke la cafona,
Mecalangiule lu santemarchèse
jèvene l’anema de lu pajèse!
Me recorde de maste Lunarde
che, sèra e matina,
parlava sampe de Mussuline,
de giustizia e onestà,
ma attente t’aviva sta,
se nen te vulive fa frecà.
Po, ce stava mpa Austine, lu scarpare.
Baffe regolare e surrise nu poche amare.
Me parèva che nen li piacèsse
l’andazze della politica locale
e manche de quedda naziunale.
Nen parlava assa’,
ma li penzere so’ nen ce fermavene ma’.
Quanne nu pare de scarpe ji li purtave,
li pigghjava, li squadrava e po capuzzeiava.
“E ji mo, che te pozze fa,
vide a che punte l’ha’ fatte arrevà!?”,
me decèva, nu poche naltarate.
“Li sole abbucate, li tacche conzumate;
pure li tumaiè stanne, quasa, lanzeiate.”
E quanne pareva
che ndrate me l’aveva fa purtà,
me decèva: “Lassemele qua,
mo vedime se ce ponne judecà.”
Teneva l’aria da musone,
ma de core, jèva bbone!
La mugghjara lu vuleva bane assà.
Tutte li matine,
che lu sorrise doce e lu core mmane,
lu jeva addummannà:
«Austi’, pe mezejurne, che ci amma magnà?»

Salvatore Viscio

Legenda

chjine: pieno
aunita che l’aute: insieme agli altri
varevère: barbiere
l’aviva: gli dovevi
mpà: compare
ommene: uomo
capuzzeiava: muoveva la testa brontolando
naltarate: alterato
sole: suole
lanzeiate: rovinate, ridotte quasi a brandelli
ndrate: indietro
judecà: acconciare
mezejurne: mezzogiorno

Da altre categorie