00:00:00
19 Apr

LU PANE ASSELUTE

Quanta pane asselute

m’haie magnate,

sanza nante

acccumpagnate.

La matina,

nafadda de pane assutte,

e po’, che

nunudeche alla golam’

abbeiave alla scola.

L’ora de recrèiazioneièva

come nu mercatone.

Sope li banchechetugne,

mulèdde,castagne

e iaute cosede muntagna.

Nenn èva tèmpe

de breioscine esule

li figghje dille ricchece

purtavene lu panine .

Lu doppe magnà,tutte

fore a jucà.

E tra na corsa e l’auta,

nu trembone o nu ssarà,

li fadde de pane

nen mancavene ma’.

Li cchjù furtenate,

che iogghje

ezucchere cunciate.

Questa nenn

è nustalgia,

forse nu pochede

malencunia,

ma iè soprattutte

n’arraccuntàalli uagliule

de mo’ chenen ci

accuntèntene ma’.

(Salvatore Viscio)

Legenda:Asselute: soltanto, senza companaticonante: nientefadda: fettaassutta: asciuttam’abbeiave: mi avviavoièva: eramuledde: meleiaute: altretrembone: gioco a nascondinossarà: gioco con saltelliiogghje: oliocunciate: conditeuagliule: ragazzi.

Da altre categorie